Instigarea la violenţă
February 23rd, 2009De vreun an de zile tot ne bat la cap televiziunile şi ziarele cu marea criză mondială. În regulă, este criză. Dar pentru cine? Marile bănci dau faliment şi cer ajutor de la stat. Statele sunt în pragul falimentului şi majorează impozitele. Firmele mici o duc greu şi cer ajutor de la bancă şi de la stat. Nici nu se pune problema să obţină un ajutor adevărat. Oamenii simpli cer ajutor, dar parcă nimeni nu le sare în ajutor nici măcar cu câteva zeci de euro. Toate acestea se întâmplă în ciuda faptului că firmele mici şi oamenii de rând sunt cei care au creat bogăţia celor care ne sfidează prin maşini de lux, vile de lux, ceasuri de lux, telefoane de lux, vacanţe de lux etc. Parcă au uitat de suflet pur şi simplu, fără niciun lux, de omenie, de cinste. Noi, oamenii obişnuiţi, am devenit prea supuşi. Credem toate balivernele despre criza mondială, despre recesiune, despre nevoia de a concedia oameni, de a-i lăsa fără case şi mâncare. Chiar am devenit tâmpiţi? Ce criză justifică lipsa de umanitate? Economia şi banii au preluat puterea asupra bunului simţ şi a umanităţii? Cred că suntem minţiţi, păcăliţi, înşelaţi. Înainte de ‘89 eram revoltaţi pentru că mâncam salam cu soia în timp ce occidentalii mâncau carne adevărată. Acum, după mulţi ani occidentalii au descoperit că produsele din soia sunt foarte sănătoase. După ‘89, vestul ne spunea că trebuie să privatizăm totul, pentru că statul nu este bun administrator. Acum, statele din vest naţionalizează tot ce le vine în cale şi ne spun că aşa trebuie să fie în momentul de faţă. Oameni buni, hotărâţi-vă odată! Am sentimentul că suntem bătaia de joc a cuiva. Crizele le simţim doar noi, oamenii de rând, nu cei care creează aceste crize. Criza este una morală, nu economică. Banul este noul Dumnezeu chiar şi pentru preoţi. Am dat titlul de instigarea la violenţă, pentru că aş dori să explodeze popoarele lumii într-un val de revoltă nemaiîntâlnită împotriva păpuşarilor miliardari şi guvernelor care se joacă cu mintea noastră. Aş vrea să văd cum renunţă la confortul lor, la luxul de care se bucură şi coboară în lumea reală. Aş vrea să se simtă şi ei ameninţaţi şi stresaţi de ziua de mâine, aşa cum mulţi oameni din jurul meu sunt stresaţi, pentru că nu ştiu unde vor sta mâine şi ce vor da de mâncare copiilor lor. Aş vrea să văd conducătorii şi bogaţii lumii încolţiţi de 5,5 miliarde de oameni care să-şi manifeste violent dorinţa de a trăi o viaţă mai bună, la fel de violent cum sistemul actual a răvăşit vieţile oamenilor făcându-i să se închine locului de muncă şi banilor. Au intrat cu sila în viaţa noastră şi ne-au obligat să le urmăm sistemul în care omul care cultivă grâul nu are ce mânca, cel care trăieşte pe o pernă de gaze suferă de frig iarna, firmele mari devin tot mai bogate şi săracii tot mai săraci. M-am săturat de capitalism şi instig oamenii la violenţă, la revoltă împotriva acestei forme de viaţă impuse cu forţa, bună cu adevărat pentru prea puţini oameni. Cu noi a negociat vreodată cineva ceva? De ce am face-o noi?
