Exerciţiu de vocabular
În ultima vreme, am avut multe contacte cu oameni din instituţiile statului român, cu politicieni, primari, viceprimari, procurori, oameni de afaceri josnici etc. Simţeam şi până acum că aceştia nu sunt deloc interesaţi de dreptate, justiţie, corectitudine, comunitate şi aşa mai departe, dar acum am această certitudine. Mi-au trecut prin cap multe epitete prin care i-aş putea caracteriza şi voi încerca să le împărtăşesc aici cu voi şi să vă rog să mă ajutaţi să completez lista ca un exerciţiu de vocabular, pentru că nu poate fi mai mult… deocamdată. Nu cred că toţi sunt aşa, însă aproape toţi politicienii, poliţiştii, procurorii şi alţi oameni importanţi din societate cu care am discutat în ultimele săptămâni îşi vedeau doar de propriile interese, ca să mă exprim elegant. Aşadar, iată cum i-aş caracteriza eu pe aceştia (epitetele sunt enumerate în ordine aleatorie):
mincinoşi, leneşi, egoişti, lacomi, nesimţiţi, ticăloşi, târâtoare, limbrici, gunoaie, fecale, corupţi, imbecili, jigodii, inculţi, semidocţi, nevertebrate, hoţi, excremente, incompetenţi, impotenţi, târfe, boi, carii, micoze, cancer, mafioţi, ignoranţi, spermatozoizi, avortoni…
Am aflat că poliţiştii, procurorii, politicienii, oamenii de afaceri corupţi se acoperă unii pe alţii, se protejează unii pe alţii şi ascund gunoiul sub preş cât timp ei fac avere din banii plătiţi de oamenii simpli. Toţi ştiu ce fură celălalt şi cât fură, dar tac din gură cât timp pot fura şi ei. A fost o experienţă unică şi dezamăgitoare pentru mine. Aş vrea mult să existe din nou o adevărată mişcare legionară şi aceşti oameni să fie executaţi fără ezitare. Aş apăsa cu sete pe trăgaci. Acuzaţi-mă de ce vreţi. Nu mă interesează. Nu vă pripiţi însă cât timp nu descoperiţi putregaiul din sistem. Eu aşa văd lucrurile acum şi e greu să fiu convins de altceva. Mi-aş dori să întâlnesc oameni cu influenţă, care ar putea modifica ceva, care să-mi alunge măcar un strop din acest cinism, scepticism sau nici nu mai ştiu ce este.