Mijloace de comunicare în mă-sa!
Friday, February 22nd, 2008Ajung acasă după o zi lungă. Poate nici nu a fost atât de lungă. Cine ştie… Pornesc televizorul. Ştiri! Tocmai se prezintă cele mai recente evenimente din politică. Reporterul îi spune unui individ din parlament (individul 0) că alt individ (0 barat) a spus despre el că este prost. Individul nr. 0 se revoltă şi explică de ce nu el este cel prost, ci 0 barat. În virtutea dreptului la replică, reporterul îl sună pe 0 barat care iese de la şedinţa de guvern şi-l face albie de porci pe individul 0. Foarte interesant şi am învăţat un munte de lucruri utile.
M-am săturat. Opresc televizorul şi ies la o plimbare. Urc în maşină şi abia ies din parcare că mă claxonează doi, trei, zece, … nu mai ştiu câţi. Încerc să înţeleg care prevedere a codului rutier nu am respectat-o. Îmi dau seama că am respectat fiecare regulă şi asta era foarte iritant pentru conaţionalii indivizilor de mai sus. Înţeleg… Şi ei sunt adepţii mijloacelor de comunicare în mă-sa. De ce să nu-l trimiţi în mă-sa pe cel cu care te întâlneşti în trafic, cu cel cu care lucrezi? Este mai simplu şi mai „refreshing” decât să te porţi civilizat.
În campania electorală am fost vizitat acasă de un alt individ care a ajuns până la urmă în parlament. Voia să-mi dea nişte pliante şi să plece. L-am invitat la o cafea şi l-am rugat să-mi explice ce vrea să comunice cu exactitate. A început să-mi spună că partidul pe care-l reprezintă este cel mai corect şi mai bun pentru oameni. Aveam o singură întrebare: în foarte mulţi ani în care partidul din care făcea parte avea majoritatea în consiliul local de ce nu a făcut nimic? A început să o ia pe arătură şi mi-am dat seama că utiliza cel mai rafinat mijloc de comunicare în mă-sa. Când m-am simţit înjurat, am vrut să-i plătesc cu aceeaşi monedă şi i-am mulţumit foarte mult pentru timpul acordat, dar trebuia să plece să mă lase să lucrez. Cred că l-a durut foarte tare atitudinea mea!
Mă duc la cumpărături. Intru în magazin şi, după ce salut politicos, întreb persoana cu o faţă acră şi fustă scurtă, dacă nu are cumva şi ceva modele clasice de blugi. „Doar ce se vede”, sună răspunsul care deborda de amabilitate şi poftă de viaţă.
Nu pot să înţeleg de ce nu-şi păstrează oamenii atitudinea plictisită, dezgustătoare şi respingătoare pentru ei înşişi şi să mă lase pe mine să cred că atunci când un politician vorbeşte civilizat, când un şofer îmi face un semn politicos în trafic sau când cucoana din magazin este amabilă, este vorba despre lucruri sincere.
Cred că am avut doar o zi proastă…