Varadinum Translations Blog

Ieri am avut o criză de isterie. Deunăzi, o criză de identitate. Uneori am crize de depresie şi furie. Sunt tot mai lungi… Mă gândesc să le tai beregata celor care mi-au alungat prietenii şi oamenii dragi din ţară, lăsându-mă înconjurat de javre lacome şi fără suflet. Mă gândesc să le zdrobesc genunchii cu barosul şi să-i las într-un şanţ mizer pe marginea drumului urlând de durere cu faţa adâncită în propriile fecale, să le torn acid peste faţă şi să-i arunc într-un spital din România pentru a fi trataţi cu gândaci şi penicilina de pe pereţii mucegăiţi. Apoi, le-aş da o pensie de invaliditate de 400 de lei după ce le voi fi trimis copii să şteargă fundul unor americani limitaţi, lăsându-i singuri precum părinţii şi bunicii din jurul meu. Nu aş uita să le iau şi ceea ce au ei mai scump pe lume, banii, pentru că aş dori să simtă şi ei ce simt eu după ce mi-au alungat prietenii şi oamenii dragi din jurul meu. Apoi, după ce vor fi suferit ani de zile, aş dori să-mi chem prietenii să-i scoată din şanţ şi să-i îngrijească, să le îngrijească faţa desfigurată de acid şi să le ofere prietenie, dragoste, umanitate o zi, o lună, un an… Apoi, aş vrea să plecăm cu toţii returnându-le banii şi oferindu-le copiilor sătui de şters la fund americani şansa de a-i scuipa între ochi înainte de a decide că dejecţiile străinilor ascund mai multă demnitate decât ei. Am avut asemenea gânduri, dar mi-au trecut după ce am citit undeva că realitatea este mult mai bogată decât imaginaţia noastră şi m-am îngrozit sau… poate că m-am bucurat. Vă daţi seama care va fi realitatea dacă acestea sunt doar fructul imaginaţiei mele timide?! Excelent! Mi-a revenit puţin zâmbetul şi pofta de viaţă când am încercat să-mi imaginez ce va fi în loc de şanţul cu excremente, în loc de acid, gândaci şi mucegai… în sufletul lor.

Nu este o idee originală (din păcate), dar merită făcută cunoscută, chiar dacă ajunge doar la câţiva oameni prin acest blog.

“Ajunge!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!

NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;

- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;

- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;

- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;

- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;

- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public

Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.

E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al treisprezecelea.”

În ultima vreme, am avut multe contacte cu oameni din instituţiile statului român, cu politicieni, primari, viceprimari, procurori, oameni de afaceri josnici etc. Simţeam şi până acum că aceştia nu sunt deloc interesaţi de dreptate, justiţie, corectitudine, comunitate şi aşa mai departe, dar acum am această certitudine. Mi-au trecut prin cap multe epitete prin care i-aş putea caracteriza şi voi încerca să le împărtăşesc aici cu voi şi să vă rog să mă ajutaţi să completez lista ca un exerciţiu de vocabular, pentru că nu poate fi mai mult… deocamdată. Nu cred că toţi sunt aşa, însă aproape toţi politicienii, poliţiştii, procurorii şi alţi oameni importanţi din societate cu care am discutat în ultimele săptămâni îşi vedeau doar de propriile interese, ca să mă exprim elegant. Aşadar, iată cum i-aş caracteriza eu pe aceştia (epitetele sunt enumerate în ordine aleatorie):

mincinoşi, leneşi, egoişti, lacomi, nesimţiţi, ticăloşi, târâtoare, limbrici, gunoaie, fecale, corupţi, imbecili, jigodii, inculţi, semidocţi, nevertebrate, hoţi, excremente, incompetenţi, impotenţi, târfe, boi, carii, micoze, cancer, mafioţi, ignoranţi, spermatozoizi, avortoni…

Am aflat că poliţiştii, procurorii, politicienii, oamenii de afaceri corupţi se acoperă unii pe alţii, se protejează unii pe alţii şi ascund gunoiul sub preş cât timp ei fac avere din banii plătiţi de oamenii simpli. Toţi ştiu ce fură celălalt şi cât fură, dar tac din gură cât timp pot fura şi ei. A fost o experienţă unică şi dezamăgitoare pentru mine. Aş vrea mult să existe din nou o adevărată mişcare legionară şi aceşti oameni să fie executaţi fără ezitare. Aş apăsa cu sete pe trăgaci. Acuzaţi-mă de ce vreţi. Nu mă interesează. Nu vă pripiţi însă cât timp nu descoperiţi putregaiul din sistem. Eu aşa văd lucrurile acum şi e greu să fiu convins de altceva. Mi-aş dori să întâlnesc oameni cu influenţă, care ar putea modifica ceva, care să-mi alunge măcar un strop din acest cinism, scepticism sau nici nu mai ştiu ce este.